News

Băsescu cu F16, Iohannis cu Patriot. Două afaceri de miliarde de euro, PAGUBĂ pentru statul român

Sunt două afaceri create parcă la indigo. Prima este bătută în cuie iar pagubele sunt cât se poate de vizibile. Pentru cei care vor să le vadă. Cea de-a doua, afacerea Patriot este încă la stadiul unei palme bătute. O palmă prietenească pe umărul lui Klaus Iohannis la intrarea în Casa Albă. Două afaceri legate de înarmare, şi una şi alta reprezentând un eşec tipic românesc.

În anii 2007-2008, după îndelungate analize şi negocieri, Ministerul Apărării, ca şi comandantul suprem, în acea perioadă Traian Băsescu, au ajuns la concluzia că, dintre toate variantele, cea mai bună pentru realizarea unei forţe aeriene de intervenţie rapidă este achiziţionarea unei escadrile de 26 de avioane F16 aflate în uz, adică operaţionale, şi pe care Ministerul Apărării din Statele Unite era dispus să o vândă României. Urmând ca noi să plătim în rate 800 de milioane de dolari. Dar cum s-a ajuns aici?

Pe rând, în special sub influenţa lui Traian Băsescu, Ministerul Apărării, epurat de generali incomozi, în urma aşa zisului scandal al muniţiei furate, a eliminat modelele europene Gripen şi Eurofighter. Rămânând la proiectul american, trebuie spus că România se calificase în calitatea ei de partener strategic al Statelor Unite, pentru cele mai avansate modele F35, care urmau să fie lansate pe piaţă dar trebuia să aştepte la rând, pentru că prioritate aveau forţele armate ale Statelor Unite precum şi ale celorlalte state aliate, care realizau componente F35.

În aceste condiţii, cea mai raţională soluţie era achiziţionarea unei prime escadrile de F16 de aeronave aflate în uzul Ministerului Apărării din Statele Unite, urmând ca apoi, treptat şi în măsura posibilităţilor, să completăm sau să înlocuim aceste aeronave cu modelul F35.

Este extrem de important să ştim că, în conformitate cu legile din Statele Unite, procedura offset, deci posibilitatea de a primi înapoi contravaloarea echipamentelor militare sub forma unor investiţii făcute în indiustria românească, nu poate fi aplicată decât dacă cumpărătorul intră într-o relaţie directă cu fabricantul. În consecinţă, România a renunţat din capul locului la uriaşul avantaj al offsetului, începând din momentul în care a decis să achiziţioneze aeronave aflate în uzul Ministerului Apărării din Statele Unite.

Dar culmea este că nici măcar în această situaţie autorităţile de la Bucureşti nu s-au ţinut de cuvânt în angajamentul lor faţă de Departamentul Apărării din Statele Unite. Banii nu au fost plătiţi, Traian Băsescu şi-a încălcat angajamentele spre stupoarea autorităţilor de la Washington.

Care au vândut escadrila promisă României unei terţe ţări. Dar se crea o uriaşă gaură neagră în cea ce priveşte apărarea militară a României. MIG-urile nu mai puteau fi reparate şi modernizate, piloţii nu mai puteau fi antrenaţi, aerodromurile militare urmau să se degradeze, astfel încât România ar fi fost pusă în situaţia, cândva, de-a începe de la zero dotarea cu echipamentele aeriene.

În aceste condiţii, o primă delegaţie a Ministerului Apărării, care s-a deplasat în Satele Unite, a rămas cu buzele umflate după ce i-a fost bătut în mod brutal dar întemeiat obrazul. Totuşi, Statele Unite au consimţit în cele din urmă să ne ajute şi a fost identificată o soluţie de avarie. Aşa s-au trezit românii cu un contract semnat cu Portugalia şi cu primele patru aeronave F16 retehnologizate după ce fuseseră în prealabil depozitate în cimitirul de avioane din deşertul Nevada şi apoi reechipate pentru a  fi utilizate cu chiu cu vai de portughezi.

Culmea este că, în final, după toate aceste poticneli, după o întârziere uriaşă din 2008-2009 până în 2017 şi după ce în loc să avem 24 de aeronave avem până una alta doar patru, suma plătită de România se ridică tot la circa 800 de milioane de euro. Afacerea condusă de Traian Băsescu ne-a costat scump. Atât de scump încât este firesc să ne întrebăm dacă fostul preşedinte nu a procedat aşa dinadins. Sabotând eforturile de apărare româno-americane. În cel mai bun caz, după ce plătim de ne rupem, ne vom trezi la un moment dat cu o escadrilă completă de aeronave militare cu tehnologie perimată. Şi nici nu ştiu dacă mai stăm la coadă cumva pentru F35.

Afacerea Iohannis debutează într-un mod asemănător. Aflat la Washington, garantând 2% din PIB pentru Apărare începând chiar din acest an, Klaus Iohannis, sfătuit de un anume general Leşe mai mare peste înzestrarea armatei în perioada Guvernului Zero a lui Cioloş, a consimţit fără că clipească – e drept, doar din vârful buzelor – ca România să cumpere o baterie de rachete Patriot. Neinformat sau dezinformat, preşedintele României nu s-a întrebat nicio secundă în ce măsură modelul acestor rachete Patriot mai corespunde, după aproape 40 de ani, cerinţelor unui război modern şi dacă nu cumva ele sunt perimate.

În paranteză fie spus, ultimii succesori Patriot sub altă denumire sunt în prezent în vogă fiindcă acoperă o arie de tragere de 360 de grade şi urmează a fi achiziţionate de cele mai moderne state din punct de vedere militar, între care şi Israelul.  Iar noi se pare că vom cumpăra aceste rachete Patriot fix de la Israel. Evident, cele peste trei miliarde de dolari investite, aproape patru, nu vor beneficia nici ele de procedura offset.

Dacă am vrea offset, adică banii întorşi într-un procent de 100% sau chiar 110% sub formă de investiţii în economia României, ar fi obligatoriu să cumpărăm ultimul model de rachete direct de la fabricant. Ceea ce Ministerul Apărării din România şi, respectiv, Klaus Iohannis nu au luat în calcul. Dar încă ar mai fi timp. (O analiză de Sorin Roșca Stănescu)

To Top