News

SRS, editorialul despre Iohannis care ar trebui să dea fiori PSD

Este incontestabil că președintele Klaus Iohannis aleargă singur în cursa pentru al doilea mandat. Până una alta. În condițiile în care nu are niciun competitor, cursa decurge optim. În plus, a înregistrat și câteva succese notabile de imagine. Pe acest fond și lăudătorii au intrat în acțiune. Și apasă la maximum pe pedala de accelerație. Asist cu stupoare la felul cum Klaus Iohannis este umflat cu pompa. Statuia care i se construiește este artificială. Gonflabilă. Ce se va întâmpla când se dezumflă?

În plan extern, beneficiind de poziția excepțională a României în contextul geopolitic actual și ținând cont de interesele specifice ale Statelor Unite, lui Klaus Iohannis i s-a oferit șansa de a face o vizită de lucru la Washington. Și a beneficiat și de prezența la o conferință de presă pe peluza Casei Albe. În schimb, s-a angajat să cheltuie peste trei miliarde de euro, achiziționând pentru armata României rachete Patriot.

Au urmat, tot conform unui calendar, la care s-ar fi conformat și oricare alt președinte român, două întâlniri la vârf, una la Berlin și alta la Paris. Costisitoare și ele. Ne-am angajat să participăm la forțele armate europene, ceea ce va presupune cheltuieli suplimentare celor doi la sută din PIB conveniți până în prezent. Una peste alta, România a fost mai prezentă decât oricând în plan extern. Iar președintele, în mod firesc, culege laudele.

Din acest punct însă au început lingușelile, exagerările și un cult al personalității pe care, din păcate, Klaus Iohannis nu le-a amendat. Au fost și nu sunt puțini comentatori politici, simpli jurnaliști dar chiar și polticieni, care au susținut și susțin teza conform căreia Klaus Iohannis s-a transformat înt-un important lider regional. Unii dintre aceștia susțin chiar mai mult. Că domnul Klaus Iohannis a devenit un lider mondial, un negociator de vârf între America și Europa. O tâmpenie mai mare nu am auzit în ultimul sfert de secol.

A urmat ridicarea unei statui care vizează dimensiunea de politică internă a președintelui. Momentul culminant s-a consumat chiar în această săptămână. Prin vizita lui Klaus Iohannis în Secuime. În esență, lăudătorii săi afirmă că președintele a ales să viziteze Covasna și Harghita exercitându-și acolo cu mare succes atribuțiile sale de mediator. A simțit că Secuimea se transformă într-un butoi cu pulbere și, în mod curajos, s-a dus acolo pentru a le arăta Tricolorul și a le vorbi despre integritatea și inviolabilitatea teritoriului românesc.

Faptul că a luat poziție de drepți ascultând imnul maghiar și că a primit, e drept, fără să se și fotografieze, drapelul Secuimii, în calitatea sa de șef al statului român, nu a pus pe nimeni pe gânduri. Dimpotrivă. Cei care îl umflă pe președinte cu pompa, consideră că acesta s-a descurcat de minune, răspunzând cu o rară abilitate dar și cu fermitate provocărilor Secuimii.

Am insistat doar asupra a două exemple, dar ele sunt mult mai numeroase. Fapt este că o întreagă camarilă transpiră la greu pentru a-i face lui Kalus Iohannis statuie. Treaba asta merge atâta timp cât el nu are competitor. Atâta timp cât PSD doarme.

Atâta timp cât Liviu Dragnea fie visează ca el însuși să candideze la prezidențialele din 2018, fie ignoră pur și simplu faptul că, încă de pe acum, PSD ar trebui să pregătească un candidat eligibil. Ce se va întâmpla când lucrurile se vor schimba? Ce se va întâmpla când Iohannis nu va mai alerga singur? Nu care cumva cocoțarea lui pe podium încă de pe-acum se va dovedi de rău augur? (Sorin Roșca Stănescu)

To Top