Roșca Stănescu: Tudorel Toader și LISTA COMPLETĂ a promisiunilor ce au rămas doar vorbe

De mai bine de două săptămâni, Ministrul Justiției Tudorel Toader susține că a trimis la Parchetul General informații incediare privind arhiva SIPA în vederea declanșării unei anchete. Tot de mai bine de două săptămâni, procurorii susțin că nu au primit nimic. Distanța dintre cele două instituții este extre de mică. Practic, trebuie traversată doar o stradă. Meciul continuă. Și poate merge până la infinit.

La fel cu se întâmplă și cu absențele Laura Codruței Kovesi la Comisia parlamentară. Sau cu punerea la dispoziția respectivei Comisii de anchetă asupra Nopții Generalilor a depozițiilor făcute la Parchet de împricinat. Oare de ce Tudorel Toader nu trece strada?

Ar fi fost atât de simplu. La mintea cocoșului. Aflând, printr-un răspus oficial, că documentele pe care le-a trimis la Parchet, privind persoanele neautorizate care au cotrobăit prin arhiva SIPA, nu au ajus la procurori, domnul Tudorel Toader putea foarte bine să le trimeată din nou. De câte ori era necesar.

Eventual, documentele în drumul lor spre Parchet puteau fi însoțite și de jurnaliști. Ca să nu mai existe niciun dubiu. Sau, și mai simplu, și mai firesc, într-o scurtă pauză, însuși ministrul Justiției Tudorel Toader ar fi putut să ia sub braț sesizarea și să treacă cu ea strada. Însoțit de ziariști. Apoi, în prezența acestora, putea să o depună, să o înregistreze oficial la Parchetul General. În lumea lui Caragiale, acest lucru nu ar fi fost extravagant.

În mod repetat, doamna Laura Codruța Kovesi a refuzat să se prezinte în fața Comisiei speciale de anchetă asupra celor petrecute în Noaptea Generalilor. Între timp, printr-o decizie și printr-o motivare, Curtea Constituțională a bătut în cuie faptul că orice persoană plătită din bani publici are obligația de a se prezenta la Parlament atunci când este solicitată și de a răspunde complet și sincer întrebărilor puse.

Observând acest lucru, domnul Tudorel Toader, în calitatea pe care o are de ministru al Justiției, sub autoritatea căruia Constituția spune că se desfășăoară activitatea Parchetelor, ar fi putut să-i facă doamnei Laura Codruța Kovesi o solicitare expresă în acest sens. Eventual, chiar invitând-o  în acest scop în cabinetul său de lucru. Dar nu a făcut-o. Deși ar fi fost extrem de simplu. Și de firesc.

Domnul Tudorel Toader nu trece strada nici în ceea ce privește toate celelalte angajamente publice ale sale pe care îmi este imposibil să le pot enumera exhaustiv. Unde e legea răspunderii procurorilor? Unde e legea răspunderii judecătorilor? Unde este noua lege a penitenciarelor?

Unde se află modificările la Codul penal solicitate de multă vreme de Curtea Constituțională? Unde sunt celelalte schimbări, tot ale Codului Penal ori ale Codului de Procedură Penală, despre care PSD dar și domnia sa spuneau că sunt indispensabile unui stat de drept? Unde sunt măsurile luate de ministru vizând modernizarea Justiției?

Că nu trece strada domnul Tudorel Toader mai poate fi de înțeles. Dar de ce PSD, care i-a oferit cu generozitate acest portofoliu, nu-l ia de braț și nu îl trece el însuși strada? (O analiză de Sorin Roșca Stănescu)

În multe dintre cele mai importante ONG-uri open society din România au fost recrutaţi foşti securişti

Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu atrage atenția că în multe dintre cele mai importante ONG-uri open society din România au fost recrutaţi foşti securişti. Motivul: să fie scurtat drumul către putere, către influenţarea deciziilor politice şi economice şi, apoi, către penetrarea structurilor statului.

”Roger Stone, consultantul lui Donald Trump, la capătul unui turneu făcut la Bucureşti şi Budapesta, în care s-a interesat despre jocurile fundaţiilor lui Soros, a ajuns la o concluzie extrem de periculoasă. Şi anume că serviciile secrete ale celor două state sunt parazitate de reprezentanţi open society. Cu alte cuvinte, de reprezentanţi ai reţeleleor de ONG-uri finanţate şi conduse de Geoge Soros şi care, declarativ, militează pentru o societate deschisă. Dacă aşa stau lucrurile, şi asta poate fi verificat, atunci concluzia este cutremurătoare. Serviciile secrete ale celor două ţări sunt scoase la vânzare.

Mă număr printre cei care de ani de zile, cred că de 15 ani, atrag atenţia asupra unor efecte nocive generate de reţeaua de ONG-uri controlată de George Soros. Ţin minte că mi-am început demonstraţia întrebându-mă de ce în multe dintre cele mai importante ONG-uri open society din România au fost recrutaţi foşti securişti. De ce să fi avut George Soros, în aparenta lui luptă pentru o societate deschisă, atât de multă nevoie de expertiza fostei Securităţi? Nu cumva pentru ca, prin intermediul lor, să fie scurtat drumul către putere, către influenţarea deciziilor politice şi economice şi, apoi, către penetrarea structurilor statului? Când mai mulţi câini de pază ai societăţii, în mod independent unul de altul, au lătrat, caravana nu a trecut pur şi simplu mai departe. Reţeaua Soros a strâns rândurile şi s-a coalizat încercând să discrediteze fiecare avertizor în parte.

Victor Orban, aflat de mult timp la conducere în Ungaria, a identificat şi a denunţat public acest pericol, încercând pe de-o parte să reziste asaltului din ce în ce mai agresiv al ONG-urilor lui Soros şi, pe de altă parte, luând contramăsuri de natură legislativă pentru a le diminua influenţa. În România nu există încă, cel puţin în mod vizibil, o reacţie a reprezentanţilor instituţilor statului în raport cu reţeaua Soros.

Din acest motiv, aşa cum am arătat la începutul acestei analize, sorosiştii s-au infiltrat în toate reţelele de putere ale statuluu, inclusiv la nivelul Guvernului şi al instituţiei prezidenţiale. Din aceste poziţii, pe care ei intenţionează să şi le consolideze, servesc statul global în care George Soros deţine o putere din ce în ce mai mare şi, finalmente, servesc scopurilor economice ale miliardarului american, interesat şi implicat în special în domeniul resurselor naturale deţinute de anumite state.

Eu nu ştiu şi nici măcar nu cred că ar fi reală ipoteza lansată de Roger Stone, conform căreia preşedintele Klaus Iohannis ar fi discutat din proprie iniţiativă pe această temă cu Donald Trump. Până la urmă soluţia, dacă există o problemă de acest fel, şi ea există, se află tot în puterea autoriăţilor statului. Şi totul ar trebui să înceapă cu un inventar. Fără a fi stigmatizaţi în acest fel, fără a fi priviţi ca nişte duşmani şi fără a fi declanşată o vânătoare de vrăjitoare, ar trebui inventariaţi pur şi simplu toţi cei care, sub o formă sau alta, în mod direct sau indirect, au beneficiat şi beneficiază de finanţări Soros.

Dacă luăm urma banilor, vom ajunge cum arătam în toate zonele de putere ale statului şi vom putea pune un semn de întrebare legat de miile de persoane care s-au înfruptat din conturile Soros. Apoi, vom face un al doilea inventar al acţiunilor întreprinse de aceşti concetăţeni. Şi vom vedea pentru cine au lucrat. În folosul statului român sau în folosul altor entităţi? Abia după stabilirea amplorii fenomenului, dacă mai există cumva suficientă voinţă politică, statul român îşi va crea anticorpii, luându-şi măsurile de protecţie necesare.

Dacă aceasta este sau nu o chestiune de siguranţă naţională, va trebui să aflăm curând iar dacă este, atunci primele instituţii care urmează să fie tratate sunt chiar instituţiile de forţă”, scrie Sorin Roșca Stănescu.

Roșca Stănescu, despre Klaus Iohannis: Fără proiect de țară, fără partid, merge hotărât către un al doilea mandat

Sorin Roșca Stănescu a vorbit în emisiunea „100 de minute”, de la Antena 3, despre campania electorală pe care a început-o președintele Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis și soția sa, Carmen, au vizitat un club de golf din Cluj. Pe pagina oficială de Facebook a clubului a fost postată o fotografie în care apare cuplul prezidențial alături de alte trei persoane.

„Vizita Președintelui a doua zi după President’s Day. Mulțumim de vizită, vă dorim succes și „Play your Best”, este mesajul care însoțește fotografia în care apar președintele Klaus Iohannis și soția sa, Carmen.

„Până să fi început vreun proiect de țară care să trebuiască să fie continuat în al doilea mandat, Iohannis câștigă puncte electorale fără să facă nimic concret și fără să aibă vreun partid. Pentru că până în prezent, PNL nu s-a comportat ca un partid real de opoziție. Președintele fără proiect de țară, fără vreun partid, merge hotărât către un al doilea mandat pe care s-ar putea să îl și obțină”, a spus Sorin Roșca Stănescu.

Roșca Stănescu, despre şansele lui Iohannis în bătălia pentru al doilea mandat

Am încercat în mod obiectiv să identific atât vulnerabilităţile cât şi punctele forte ale preşedintelui Klaus Iohannis din perspectiva bătăliei pentru un al doilea mandat. Cred că este momentul unor concluzii parţiale. Ce ar trebui să facă şi ce ar trebui să nu facă Klaus Iohannis pentru a fi eligibil. Pentru a învinge candidatul cu care va ieşi PSD. Şi care va avea parte de aproape jumătate din electoratul României.

Am văzut că, pentru a-şi asigura şansele în bătălia pentru al doilea mandat, este indispensabilă existenţa unui partid politic care să se poată transforma în locomotivă electorală. În principiu, acest partid ar putea să fie PNL. Este cea mai importantă formaţiune de dreapta şi care mai are şi avantajul că poate coaliza în jurul lui întreaga opoziţie. Dar tot eu trăgeam concluzia că, dacă Klaus Iohannis nu-şi schimbă politica, iar PNL îl urmează orbeşte, dispare cu desăvârşire  substanţa naţională şi liberală a acestui partid. Ceea ce ar însemna şi dispariţia unei bune părţi din electorat.

În aceste condiţii, PNL s-ar sinucide iar Klaus Iohannis nu ar reuşi să strângă voturile necesare. Mai ales într-o perioadă în care multe state europene, în special cele din flancul sud-vestic, virează nu către globalizare ci către conceptul de stat naţiune.

Aşa stând lucrurile, singura soluţie a lui Iohannis este să îşi modifice discursul acolo unde este cazul şi să iasă din ambiguitate în alte zone ale demersului său politic. Concret, dacă va trebui să aleagă între politica promovată de Donald Trump şi cea promovată de Angela Merkel, va trebui să stea mai degrabă alături de liderul american. Va trebui să fie deasemenea alături de statele de la Vişegrad, rezistând presiunilor hegemonice ale Germaniei.

În ceea ce priveşte liberalismul, pe care Klaus Iohannis nu l-a îmbrăţişat decât mai degrabă cu numele, cred că preşedintele are obligaţia să înţeleagă importanţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, într-o societate modernă şi într-un stat de drept autentic. Ca urmare, el trebuie cel puţin să devină circumspect atunci când au loc derapaje de la democraţie orchestrate de instituţiile de forţă.

Instituţiile de forţă îl pot ajuta să câştige alegerile, îl pot şi trăda dar în nici un caz nu îi vor asigura electoratul necesar unei victorii. Preşedintele trebuie să susţină valorile tradiţionale ale familiei române dar şi idealurile acestei naţiuni. În acelaşi timp, el trebuie să promoveze modernismul şi liberalismul sub toate aspectele sale.

Am arăta că un atu al său rezultă din poziţia geostrategică a României şi din însăşi atribuţiile pe care le are în calitate de şef al statului în ceea ce priveşte strategia de apărare a României. Este un domeniu sensibil pentru naţiunea română şi de natură să-i facă cu adevărat să vibreze pe alegători. Numai că şi din această perpectivă domnul Klaus Iohannis poate acţiona orbeşte, pe post de dronă a reprezentanţilor unor mari puteri sau în calitate de lider naţional, în interesul primordial al naţiunii române.

Politica de înarmare trebuie promovată cu multă grijă faţă de bunul public iar interesele clientelare trebuie subordonate sau chiar eliminate de interesele comerciale sau ţinând de calitatea tehnicii de luptă – raportul calitate-preţ – pe care urmează să o achizionăm. Dacă preşedintele va încerca să împace din această perspectivă şi capra de la Washington şi varza de la Berlin, va păgubi statul român, va diminua capacitatea de apărare, nu va asigura dezvoltarea industriei de apărare şi, în consecinţă, nu va câştiga de partea sa alegătorii.

Nu am în acest demers editorial pretenţia de a epuiza, fie şi doar printr-o simplă enumerare, sfaturile bune pe care i le pot da eu sau altcineva, pentru ca domnul Klaus Iohannis să câştige un al doilea mandat. Dacă domnul Klaus Iohannis a priceput, ca nimeni altul, să bată cu pumnul în masă pentru anticorupţie şi statul de drept, aşa cum le înţelege el, şi pentru bugetul destinat Apărării, aşa cum se pricepe tot el să îl aloce, va trebui să înveţe să bată din picior şi pe alte două teme încă şi mai importante.

Sănătatea, pornind de la realitatea umilitoare că românii au ajuns cel mai bolnav popor al Europei şi Învăţământul, pornind de la realitatea încă şi mai umilitoare că la acest capitol înregistrăm constant cele mai mici cheltuieli din PIB din Uniunea Europeană. De altfel, în jurul acestor două obiective, el ar trebui să-şi construiască ceea ce nu a reuşit până în prezent şi anume un autentic proiect de ţară.

Mai are timp aproape doi ani, astfel încât, când va solicita cel de-al doilea mandat, va putea să susţină că are nevoie de el, pentru a continua ceea ce a început cu dreptul. De această dată însă, el trebuie să-şi grăbească puţin paşii. Pentru a nu rămâne prea în urma propriului electorat. În esenţă, el trebuie să înţeleagă, că ceea ce merge şi poate funcţiona în interiorul unui mandat prezidenţial ar putea să nu mai funcţioneze deloc în campania electorală.

Roșca Stănescu explică de ce și cum o va demite Iohannis pe Kovesi

Preşedintele Klaus Iohannis o va demite pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Fără să clipească. Imediat după ce va primi o solicitare în acest sens formulată de Ministrul Justiţiei. Aşa cum scrie la carte. Şi indiferent de avizul pozitiv sau negativ al CSM. Care e doar facultativ. Se pregăteşte, deci, Tudorel Toader.

Preşedintele Klaus Iohannis are ca principală obligaţie să respecte el însuşi Constituţia şi să-i oblige şi pe ceilalţi s-o respecte. De la Legea Fundamentală el nu poate abdica. Nici dacă doreşte. Dar nu doreşte. Nu şi-a exprimat niciodată o asemenea intenţie. Pe de altă parte, Curtea Constituţională a stabilit în mod definitiv, irevocabil şi obligatoriu că orice funcţionar public e obligat să răspundă solicitărilor Parlamentului. Doamna Laura Codruţa Kovesi este pe cale de a încălca definitiv acestă prevedere.

De trei ori consectiv, şefa DNA a răspuns că nu se prezintă în faţa Comisiei parlamentare de anchetă, precizând că nu are niciun fel de informaţie relevantă privind alegerile. În realitate, i se cere în primul şi în primul rând şi aproape doar atât să confirme sau să infirme prezenţa ei la faimoasa întâlnire a generalilor. Între cele trei refuzuri, Curtea Constituţională a venit nu numai cu decizia ci şi cu motivarea. Iar motivarea este fără echivoc.

Conform deciziei şi motivării Curţii Constituţionale, orice funcţionar public, inclusiv Laura Codruţa Kovesi are obligaţia de a răspunde Parlamentului. Pisica moartă însă, trebuie să precizez, nu se află exclusiv în grădina domnului Tudorel Toader şi aceasta din simplul motiv că Parlamentul, respectiv Comisia parlamentară de anchetă, nu a epuizat toate etapele. Conform regulamentului Comisiei, validat de Parlament şi publicat în Monitorul Oficial, funcţionarul public invitat să dea explicaţii o poate face şi în scris, răspunzând astfel întrebărilor adresate de senatori şi deputaţi. Or, Laurei Codruţa Kovesi nu i-a fost solicitată până acum decât prezenţa. Prezenţă pe care a refuzat-o. În consecinţă, şefa DNA trebuie, înainte ca Tudorel Toader să se pronunţe, constatând că a încălcat Constituţia şi solicitând demiterea ei, să refuze să răspundă unui set de întrebări adresate de parlamentari. Această procedură încă nu s-a consumat.

Cu certitudine, şefa DNA va primi, aşa cum a declarat doamna Oana Florea, şefa Comisiei de anchetă, un set de întrebări. Abia dacă va refuza să răspundă acestor întrebări, poate fi constatată încălcarea Constituţiei. Şi numai atunci, Ministrul Justiţiei Tudorel Toader va avea obligaţia să reacţioneze. Şi numai atunci, în condiţiile în care el va face solicitarea de demitere, preşedintele Klaus Iohannis va decide în consecinţă. Apărând Constituţia. Şi dând, fără să clipească, decretul de demitere a Laurei Codruţa Kovesi. (O analiză de Sorin Roșca Stănescu)

SRS: Chiar in sediul central al DNA este practicat traficul de influenta, santajul, luarea si darea de mita

Mihai Gadea a produs probe conform carora, chiar in sediul central al DNA, este practicat traficul de influenta, santajul, luarea si darea de mita, ca sa nu mai vorbim de procedeul transformarii unor oameni de afaceri in denuntatori, in scopul executarii unor adversari politici. Sunt acuzatii foarte grele, sustinute de uluitoare inregistrari audio.

Aceste inregistrari audio sunt interceptari facute, culmea, chiar de DNA si care au iesit, printr-o intamplare fericita, din cutia Pandorei. Si nu numai ca au iesit, ci au devenit, prin hotarare judecatoreasca probe intr-un dosar penal.

Ce auzim din aceste interceptari? Pe de o parte, ca un om de afaceri, pe nume Bendei, reprezentant de varf al RCS&RDS, patronul Digi TV, se plimba ca la el acasa prin DNA, cu telefonul mobil cu tot, in ciuda faptului ca este parte a unui dosar de urmarire penala.

In urma cu patru ani, DNA a luat decizia strategica, cu certitudine sub presiunea expresa a lui Traian Basescu, de a reduce la tacere trustul Antenelor. Motivul este ca Antena 3, in special, il critica consecvent pe Traian Basescu si facea si o serie de dezvaluiri privind natura politica a unor dosare intocmite de DNA.

Culmea este ca DNA s-a inregistrat singur. Este, din cate stiu, singurul caz de acest fel, care ar putea eventual sa intre in analele stiintei criminologiei, in care reprezentanti ai unei institutii de acest fel isi procura singuri probele juridice care ii incrimineaza.

Acest dosar, cu toate implicatiile lui dezvaluite pana in prezent si cu tot ceea ce mai urmeaza sa fie dezvaluit de catre Antena 3, a fost tinut, timp de patru ani, la sertar, reprezentantii televiziunii de stiri acuzand faptul ca s-a incercat musamalizarea unei grave ilegalitati savarsita de reprezentantii RCS&RDS, pe motiv ca unul dintre responsabilii trustului ar fi prieten intim cu doamna Laura Codruta Kovesi. Cert este ca, de cateva zile, s-a deschis un nou dosar penal de mare anvergura, dupa o intarziere de patru ani, din care reiese ca a existat o operatiune de dare-luare de mita si spalare de bani de care se fac vinovati reprezentantii RCS&RDS si Mitica Dragomir, la acea data reprezentantul Ligii Profesioniste de Fotbal. Este, in esenta, exact dezvaluirea de la care a pornit initial intreaga facatura DNA indreptata impotriva Antenei 3.

Acum, cand probele au iesit din cutia Pandorei, cutia Pandorei fiind chiar DNA, institutie condusa de Laura Codruta Kovesi, si cand aceste probe, acceptate intr-un dosar de catre magistrati, demonstreaza ca, in structura centrala a institutiei, s-au savarsit infractiuni, era de asteptat ca seful DNA sa anunte opinia publica ce masuri a luat sau urmeaza sa ia impotriva celor vinovati. A oamenilor din subordine. Acest lucru nu s-a intamplat. In consecinta, nu putem decat sa conchidem ca DNA incearca sa se faca parte a unei grave incalcari a legii. (Sorin Roșca Stanescu)